DECUPRÁRE s.f. (Poligr.) Acțiunea de a decupra. [ decupra].
decupráre s. f., g.-d. art. decuprării
DECUPRÁ, decuprez, vb. I. Tranz. A înlătura stratul de cupru depus pe stereotipe. – De(s)- + cupru.
DECUPRÁ vb. I. tr. (Poligr.) A înlătura stratul de cupru depus pe stereotipe. [Et. incertă].
DECUPRÁ vb. tr. (poligr.) a înlătura stratul de cupru depus de stereotipe. ( de¹– + cupra)
decuprá vb. (sil. -pra), ind. prez. 1 sg. decupréz, 3 sg. și pl. decupreáză