DECORTICÁRE, decorticări, s. f. Acțiunea de a decortica și rezultatul ei; decorticație. 1. Operație de desprindere și de înlăturare a cojilor de pe unele semințe în vederea consumului sau prelucrării ulterioare a acestora. 2. Îndepărtare chirurgicală, totală sau parțială, a părții corticale a unui organ (creier, rinichi etc.) – V. decortica.
DECORTICÁRE s.f. Acțiunea de a decortica și rezultatul ei; decorticație. [ decortica].
DECORTICÁRE s. decorticație. (~ orezu-lui.)
decorticáre s. f., g.-d. art. decorticării; pl. decorticări
DECORTICÁ, decortichez, vb. I. Tranz. 1. A desprinde și a înlătura cojile de pe unele semințe în vederea consumului. ♦ A curăța de coajă arborii, cu scopul de a stârpi insectele dăunătoare și ouăle lor. 2. (Med.) A îndepărta chirurgical, total sau parțial, o membrană îngroșată care învelește un organ (creier, rinichi etc.). – Din fr. décortiquer, lat. decorticare.
A DECORTICÁ ~chéz tranz. 1) (se-mințe) A curăța de coajă (în vederea consumului sau prelucrării ulterioare); a rășlui. 2) (arbori) A curăța de coajă (în scopul nimicirii insectelor vătămătoare). 3) med. (creier, rinichi) A dezveli de învelișul cortical prin intervenție chirurgicală. /fr. decortiquier, lat. decorticare
DECORTICÁ vb. I. tr. A curăța de coajă grăunțele de cereale. ♦ A curăța de coajă arborii, pentru stârpirea insectelor vătămătoare și a ouălor lor. ♦ A înlătura o membrană îngroșată care acoperă un organ. [P.i. -chez. / fr. décortiquer, cf. lat. de – de, cortex – scoarță].
DECORTICÁ vb. tr. 1. a îndepărta cojile de pe unele semințe. 2. a descoji arborii pentru stârpirea insectelor vătămătoare și a ouălor lor. 3. a înlătura pe cale chirurgicală o membrană îngroșată care acoperă un organ. ( fr. décortiquer, lat. decorticare)
DECORTICÁ vb. (rar) a pisa. (A ~ orez.)
decorticá vb., ind. prez. 1 sg. decortichéz, 3 sg. și pl. decorticheáză; conj. prez. 3 sg. și pl. decortichéze; ger. decorticând
decórtic, a -á vb. (lat. decórtico, -corticáre, descojesc, d. córtex, scoarță, coajă). Scot coaja, descojesc: semințe decorticate. V. gonț.
decorticațiúne f. (lat. decorticátio, -ónis). Acțiunea de a decortica. – Și –áție și -are.