DECÉMBRIE s. m. A douăsprezecea lună a anului; îndrea. [Var.: decémvrie, (înv.) dechémbrie, dechémvrie s. m.] – Din lat. december, -bris, fr. décembre.DECÉMBRIE m. A douăsprezecea și ultima lună a anului. [Sil. -bri-e] /lat. december, ~brisDECÉMBRIE s.m. A douăsprezecea lună a anului. [Pron. -bri-e. / cf. fr. décembre, it. decembre, lat. december].DECÉMBRIE s. m. a douăsprezecea lună a anului. ( lat. december, fr. décembre)DECÉMBRIE s. (pop.) îndrea, (înv. și reg.) neios, (reg.) ningău. (~ este a 12-a lună a anului.)decémbrie s. m. – A douăsprezecea lună a anului. – Var. decembre,
dec(h)embvrie. Mr. dechembriu. Lat. december (sec. XIX). Var. dechemvrie, înv. din ngr. δεϰέμβαιος, în parte prin intermediul sl. dekębrĭ (Cihac, II, 93).decémbrie s. m. (sil. -bri-e), g.-d. art. lui decémbrie; abr. dec.; simb.XII (și: .12./-12-)decémbre m, gen. al luĭ (lat. december, d. decem, zece, fiind-că la Romaniĭ vechĭ anu începea la Martie, și decĭ Decembre era luna a zecea). A doŭă-spre-zecea și ultima lună a anuluĭ. – Vechĭ dechenvrie (scris –mvrie), apoĭ -vre (mgr. Dekémvrios).