DECELÁRE, decelări, s. f. Acțiunea de a decela și rezultatul ei. – V. decela.DECELÁRE s.f. (Liv.) Acțiunea de a decela. [ decela].deceláre s. f., g.-d. art. decelării; pl. decelăriDECELÁ, decelez, vb. I. Tranz. A distinge, a pune în evidență existența unei substanțe aflate în cantitate foarte mică sau a unui fenomen sau proces foarte puțin intens. – Din fr. déceler.A DECELÁ ~éz tranz. 1) (procese, fenomene ascunse) A scoate la iveală; a pune în evidență; a evidenția; a reliefa; a remarca; a releva. 2) (substanțe în cantități foarte mici) A demonstra ca având existență reală. /fr.
déceler DECELÁ vb. I. tr. (Liv.) A descoperi ceea ce este ascuns, a scoate în evidență. ♦ (Fiz.) A pune în evidență existența unei substanțe aflate în cantitate foarte mică sau a unui fenomen foarte slab. [ fr. déceler].DECELÁ vb. tr. 1. a descoperi ceea ce este ascuns, a scoate în evidență. 2. (fiz.) a pune în evidență existența unei substanțe în cantitate mică sau a unui fenomen foarte slab. ( fr. déceler)DECELÁ vb. v. descoperi, dezvălui, releva.decelá vb., ind. prez. 1 sg. deceléz, 3 sg. și pl. deceleáză