DECALCÁRE, decalcări, s. f. Acțiunea de a decalca și rezultatul ei. – V. decalca.
DECALCÁRE s.f. Acțiunea de a decalca și rezultatul ei. [ decalca].
DECALCÁRE s. calchiere. (~ unui desen pe hârtie de calc.)
decalcáre s. f., g.-d. art. decalcării; pl. decalcări
DECALCÁ, decálc, vb. I. Tranz. 1. A copia, a transpune un desen copiat pe o hârtie transparentă, pe o altă hârtie, pe o placă, pe o stofă etc. 2. (Lingv.) A calchia. – Din fr. décalquer.
A DECALCÁ decálc tranz. 1) (desene sau schițe tehnice) A copia cu ajutorul hârtiei de calc; a calchia. 2) (cuvinte, expresii, sensuri etc.) A forma prin calc lingvistic; a calchia. /fr. décalquer
DECALCÁ vb. I. tr. 1. A copia, a transpune un desen copiat pe o hârtie transparentă, pe o altă hârtie, pe o placă, pe o stofă etc. 2. A calchia. [P.i. decálc, -chez. / fr. décalquer].
DECALCÁ vb. tr. 1. a copia, a transpune un desen copiat pe o hârtie, pe o placă, pe o stofă etc. 2. a calchia. ( fr. décalquer)
DECALCÁ vb. v. calchia.
decalcá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. decálcă/decalcheáză; conj. prez. 3 sg. și pl. decálce/decalchéze
decálc, a –á v. tr. (fr. décalquer, d. calque. V. calc 1). Reproduc un desemn de pe calc pe hîrtie, pe pînză, pe aramă ș.a.