DATORÍT, -Ă, datoriți, -te, adj. 1. (Despre o sumă de bani sau un bun) Care trebuie plătit, restituit cuiva. ♦ Cuvenit. 2. Provenit din sau de la…, cauzat, pricinuit de… ♦ (Cu valoare de prepoziție, în forma datorită) Mulțumită, grație; din cauza, din pricina. [Var.: datorát,
-ă adj.] – V. datori.DATORÍT adj. v. cuvenit.DATORÍ vb. IV. v. datora.datorít/datorát adj. m., pl. datoríți/datoráți; f. sg. datorítă/datorátă, pl. datoríte/datorátedatorésc v. tr. (d. dator). Îs dator: a datori un franc la pitar saŭ pitaruluĭ. Îs obligat: datorim patriiĭ viața. – Și datorez (ca îndatorez).