DĂRĂPĂNĂTÚRĂ, dărăpănături, s. f. Construcție dărăpănată, în ruină. – Dărăpăna + suf. -ătură.
DĂRĂPĂNĂTÚRĂ s. v. ruină.
dărăpănătúră s. f., g.-d. art. dărăpănătúrii; pl. dărăpănătúri
DĂRĂPĂNĂTÚRĂ ~i f. Construcție dărăpănată. /a se dărăpăna + suf. ~tură