dărâná, dărânéz, vb. I (reg.) a obosi tare, a se slei de puteri.
dărâná (-n, -át), vb. – A deșela, a speti, a istovi, a obosi. Lat. *dĕrenēre, de la rēn „rinichi” (REW 2581; Candrea; cf. Graur, BL, V, 95). În Trans. și Banat; cf. it. direnare, sp. derrengar. – Der. dărînat, adj. (inutil, nefolositor).
dărî́n, a –á v. tr. (lat. de-rêno, -áre, d. ren, rinichi, adică „a vătăma rinichiĭ pin prea mare sforțare”. V. rinichi. Cp. cu deșel și spetesc). Vest. Dăhulez. V. dorovăĭesc.