DARABÁNĂ, darabane, s. f. 1. Tobă (mică). ◊ Expr. A bate darabana = a divulga, a da în vileag un secret; a bate toba. A bate darabana în (sau pe) ceva = a bate ritmic în ceva. A vinde (sau a cumpăra) la darabană = a vinde (sau a cumpăra) la mezat. A face (cuiva) spatele darabană = a bate zdravăn (pe cineva). 2. Roată de transmisie făcută din lemn, folosită în anumite instalații de săpare a sondelor. – Din ucr., pol. taraban.
DARABÁNĂ s. v. tobă.
darabánă (darabáne), s. f. – Tobă. – Var. daraban, baraban, baraban(c)ă, barabanci. Tc. dareban „bătaie de tobă”, din (arab.) darb „lovitură” (Scriban; REW 8825; Moldovan 424); cf. ceh., pol., rut. taraban „tobă”, rus. baraban „tobă”, al cărui fonetism explică var. – Der. dărăbuș, s. m. (băț de tobă); darabangiu, s. m. (persoană care bate la tobă).
darabánă s. f., g.-d. art. darabánei; pl. darabáne
darabánă f., pl. e (turc. daraban, bătaĭe de tobă; rut. pol. taraban, tobă). Est. Scurt cilindru de metal acoperit de amîndoŭă părțile c’o pele foarte întinsă în care se bate cu doŭă bețe ca să răsune (tobă mică) și care se întrebuința în armată ca să dea cadența mersuluĭ (și azĭ încă pin sunetu eĭ se cheamă cumpărătoriĭ la mezat). Fig. A bate darabana, a bate toba, a divulga la toată lumea. – Și bar- ĭar în sud tar-. V. buhaĭ n., și timpană.
DARABÁNĂ ~e f. Tobă mică. ◊ A bate ~ în (sau pe) ceva a bate cadențat cu degetele în ceva (cu nervozitate sau de nerăbdare). A bate ~a a) a divulga un secret; b) a răspândi știri neverificate. /ucr., pol. taraban