DÁCIC, -Ă, dacici, -ce, adj. Dac (1). – Din lat. dacicus.DÁCIC, -Ă adj. care aparține dacilor sau Daciei. ( fr. dacique, lat. dacicus)DÁCIC adj. v. dac.dácic adj. m., pl. dácici; f. sg. dácică, pl. dácicedácic, -ă adj. (lat. dacicus). Din Dacia: limba dacică. Adv. Ca Daciĭ: a vorbi dacic.DÁCIC ~că (~ci, ~ce) v. DAC1. /lat. dacicusTRACO-DÁCIC adj. traco-dac. (Populații ~.)DÁCIC, -Ă ( fr., lat.) adj. Care aparține dacilor sau Daciei, privitor la daci sau la Dacia; dac (2).