CURMÉI, curmeie, s. n. 1. Bucată, capăt de funie sau de frânghie, întrebuințate pentru a lega ceva sau pentru a priponi vitele; curm; funie de calitate proastă (făcută din coajă de tei sau de răchită). 2. (Reg.) Mlădiță care crește din tulpina viței de vie. – Curm + suf. -ei.CURMÉI s. (Olt.) curm. (Un ~ de tei.)
curméi! interj. (reg.) cuvânt care imită miorlăitul cotoiului când umblă după pisici.curméi s. n., art. curméiul; pl. curméieCURMÉI ~ie n. Capăt de frânghie, folosit la legat sau la încins. ◊ A lega tei de ~ (sau teie de ~ie) a căuta subterfugii. A găsi tei de ~ a găsi pretexte. [Sil. -mei] /a curma + suf. ~ei