CUCUIÁT, -Ă, cucuiați, -te, adj. (Reg.) 1. (Despre păsări) Moțat; (despre pui de animale cornute) căruia încep să-i crească coarnele. 2. (Despre oameni) Cocoțat pe ceva. [Pr.: -cu-iat] – Cucui + suf. -at.
CUCUIÁT adj. v. moțat.
cucuiát adj. m., pl. cucuiáți; f. sg. cucuiátă, pl. cucuiáte
cucuĭát, -ă adj. (d. cucŭĭ). Cu cucuĭ. Cu moț, moțat: găină cucuĭată. Cocoțat. S. f. Iron. Moartea: l-a trimes la cucuĭata!
CUCUIÁT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre păsări) Care are un moț în vârful capului; moțat. 2) (despre animale cornute tinere) Cărora încep să le răsară coarnele. [Sil. –cu-iat] /cucui + suf. ~at