CUCERNICÍE s. f. Evlavie, religiozitate, pietate, smerenie, cucerie. ♦ (Însoțit de un pronume posesiv) Titlu care se dă preoților. – Cucernic + suf. -ie.
CUCERNICÍE f. Sentiment religios manifestat prin îndeplinirea scrupuloasă a practicilor bisericești; pietate; cuvioșie; evlavie; religiozitate; smerenie. [Art. cucernicia; G.-D. cucerniciei] /cucernic + suf. ~ie
CUCERNICÍE s. v. credință.
cucernicíe s. f., art. cucernicía, g.-d. cucernicíi, art. cucernicíei
cucernicíe f. Cucerie, evlavie, calitatea de a fi cucernic. Titlu respectuos dat preuților [!]: cucernicia sa preutu.
Cucernicía sa (ta, voastră) s. f. art. + adj., g.-d. Cucernicíei sale (tale, voastre)