CRUCÉR, cruceri. s. m. (Înv.) Creițar. – Din germ. Kreuzer (după cruce).
CRUCÉR s. v. creițar.
crucér, crucéri, s.m. (înv.) 1. creițar; bănuț, gologan. 2. cavaler din ordinul Teutonilor.
crucér s. m., pl. crucéri