CRONOGRAFÍE, cronografii, s. f. Scriere de cronici, de cronografe1. – Din ngr. hronográfia.CRONOGRAFÍE f. Totalitate a scrierilor în care evenimentele sunt redate în ordine cro-nologică. [Art. cronografia; G.-D. cronogra-fiei; Sil. -fi-e] /ngr. chronographiaCRONOGRAFÍE s.f. Scriere de cronici, de cronografe1. ♦ Totalitatea operelor în care faptele sunt prezentate cronologic. [Gen. -iei. / fr. chronographie, cf. gr. chronographia
].CRONOGRAFÍE s. f. 1. totalitatea operelor în care faptele sunt prezentate cronologic. 2. procedeu de compoziție constând în descrierea unor momente, arătându-se împrejurările în care se consumă, cadrul spațial al unui fragment de timp. ( fr. chronographie, gr. khronographia)cronografíe s. f. (sil. -gra-) → grafiecronografíe f. (vgr. hronographía). Cronică, anale, scriere a cronicelor.