CROMATOGRAFÍE s. f. Procedeu fizico-chimic de separare a substanțelor dintr-o soluție, de obicei cu ajutorul trecerii soluției prin materiale poroase. – Din fr. chromatographie.
CROMATOGRAFÍE f. Metodă de separare a unor substanțe dintr-un amestec, bazată pe trecerea acestuia printr-un absorbant. /fr. chromatographie
CROMATOGRAFÍE s.f. Procedeu de separare a unor substanțe dintr-un amestec, filtrându-se printr-un absorbant. [Gen. -iei. / fr. chromatographie].
CROMATOGRAFÍE s. f. metodă de separare a componenților unui amestec bazată pe filtrarea printr-un absorbant. ( fr. chromatographie)
cromatografíe s. f. (sil. -gra-), art. cromatografía, g.-d. cromatografíi, art. cromatografíei
CROMATOGRAFÍE (‹ fr. {s}; gr. khromat- „culoare” + graphe „descriere”) s. f. Metodă de separare a componentelor unei probe, bazată pe distribuția lor diferită între între două baze: una staționară (solid, lichid suportat pe un solid, sau un gel) și una mobilă (lichid sau gaz), într-un cromatograf. Primele separări au fost efectuate în 1906 de botanistul rus M.S. Țvet.