CROMATÍNĂ s. f. Substanță care reprezintă componenta chimică de bază a nucleului celular la animale și la plante, având o mare afinitate pentru coloranții bazici. – Din fr. chromatine.
CROMATÍNĂ f. biol. Substanță din com-ponența nucleului celular, care constituie baza acestuia. /fr. chromatine
CROMATÍNĂ s.f. Substanță colorabilă a nucleului celular, în interiorul căruia ea formează un filament în formă de ghem sau de rețea. [ fr. chromatine].
CROMATÍNĂ s. f. granulație colorabilă, de natură proteică, din nucleul celular, care intră în compunerea cromozomului. ( fr. chromatine)
cromatínă s. f., g.-d. art. cromatínei
CROMATÍNĂ (‹ fr. {i}; {s} gr. khromat- „culoare”) s. f. 1. (HIST.) Substanță alcătuită în special din nucleoproteide (deoxiriboză, riboză), reprezentând componenta chimică de bază a nucleului celular la animale și plante și avînd o mare afinitate pentru coloranții bazici; în timpul diviziunii celulare se concentrează în cromozomi. 2. (GENET.) C. s*****ă = formațiune triunghiulară sau planconvexă întîlnită în nucleul somatic în mamiferele placentare de s*x feminin. Reprezintă rezultatul condensării unui cromozom de s*x X, la începutul dezvoltării intrauterine.