CRÍDĂ, cride, s. f. (Reg.) Cretă. – Din ucr. krijda.CRÍDĂ s. v. bancrută, crah, cretă, faliment.crídă (críde), s. f. – Faliment, crah. Germ. Krida (DAR). În Trans., înv.crídă s. f., g.-d. art. crídei; pl. crídecrídă, V. cretă.crétă f., pl. e (lat. creta, adică „din insula Creta”, de unde și mgerm. kride,
ngerm. kreide, pol. kreda, kryda, și de aci rut. kréĭda, kriĭda). Carbonat de calciŭ saŭ calcită pămîntoasă (CO3 Ca), formată din animalcule foraminifere supt [!] aspectu uneĭ substanțe albe dure, care se întrebuințează la scris pe tabla neagră în școale [!]. – În est (d. rut.) cridă, în sud (rar azĭ) tibișir.