CREIONÁRE, creionări, s. f. Acțiunea de a creiona. – V. creiona.CREIONÁRE s.f. Acțiunea de a creiona. [ creiona].CREIONÁRE s. v. schițare.creionáre s. f., g.-d. art. creionării; pl. creionăriCREIONÁ, creionéz, vb. I. Tranz. A executa cu creionul un desen indicând numai trăsăturile generale ale modelului; a schița. ♦ Fig. (În literatură) A schița un portret, un caracter etc. – Din fr. crayonner.A CREIONÁ ~éz tranz. 1) (desene, ta-blouri, chipuri etc.) A executa în prealabil în linii generale (cu creionul). 2) (portrete, personaje) A prezenta sumar, prin câteva trăsături caracteristice. [Sil. cre-io-
] /fr. crayonnerCREIONÁ vb. I. tr. A desena, a schița cu creionul. ♦ (Fig.) A contura, a schița caracterul unui personaj într-o scriere etc. [Pron. cre-io-. / fr. crayonner].CREIONÁ vb. tr. 1. a desena, a schița cu creionul. 2. (fig.) a contura, a schița portretul, caracterul unui personaj. ( fr. crayonner)CREIONÁ vb. v. schița.creioná vb., ind. prez. 1 sg. creionéz, 3 sg. și pl. creioneázăcreĭonéz v. tr. (fr. crayonner). Desemnez [!] cu creĭonu. Schițez.