CREANȚIÉR1, creanțiere, s. n. Registru în care se ține evidența creanțelor. [Pr.: cre-an-ți-er] – Creanță + suf. -ier.CREANȚIÉR2, -Ă, creanțieri, -e, s. m. și f. (Rar) Creditor. [Pr.: cre-an-ți-er]. – Din fr. créancier.CREANȚIÉR s.n. Registru în care se înscriu creanțele. [Pron. -ți-er. / fr. créancier
].CREANȚIÉR s. n. registru în care se înscriu creanțele. ( fr. créancier)creanțiér (persoană) s. m. (sil. cre-an-ți-er), pl. creanțiéricreanțiér (registru) s. n. (sil. cre-an-ți-er), pl. creanțiéreCREANȚIÉR ~i m. Persoană care are de primit bani de la un datornic. [Sil. -ți-er] /creanță + suf. ~ier