CRÁZĂ, craze, s. f. Fuziune a vocalei (sau silabei) inițiale a unui cuvânt cu vocala (sau silaba) finală a cuvântului precedent. – Din fr. crase.
CRÁZĂ s.f. Fuziune a vocalei inițiale a unui cuvânt cu vocala finală a cuvântului precedent. [ fr. crase, cf. gr. krasis – amestec].
CRÁZĂ s. f. fuziune a vocalei inițiale a unui cuvânt cu vocala finală a cuvântului precedent. ( fr. crase)
cráză s. f., g.-d. art. crázei; pl. cráze
cráză, V. crasă.
crásă f., pl. e (vgr. krâsis, d. keránnymi, amestec. V. cras 1). Gram. Contracțiunea a doŭă vocale înlocuite printr´alta (ca vgr. kagò îld. kaì egó, și eŭ). – Și crază (după fr.). V. diereză.