CRẤNCEN, -Ă, crânceni, -e, adj. Cumplit, îngrozitor, înverșunat, aprig, crud, violent, nemilos; crâncenit. – Et. nec.CRÂNCEN adj., adv. 1. adj., adv. v. rău. 2. adj. v. înverșunat.crâncen adj. m., pl. crânceni; f. sg. crâncenă, pl. crânceneCRÂNCEN1 adv. Cu violență. /sl. kronținaCRÂNCEN2 ~ă (~i, ~e) Care este caracterizat prin înverșunare, prin cruzime; plin de violență; violent; crunt. /sl. kronținacrîncen (crấncenă), adj. – Crud, cumplit, atroce, sîngeros, nemilos. – Var. crinced. Sl. krąčina (Miklosich, Slaw. Elem.,
27; Cihac, II, 81; Byhan 316; Löwe 45; Graur, Rom., LIII, 384), care apare numai cu sensul de „epilepsie”, dar care trebuia să însemne și „turbare, furie”, cf. krąčinjati sę „a turba”, rus. kryčenji „violent” (Skok 67). – Der. (în)crîncena, vb. (a înspăimînta, a teroriza); crîncenie, s. f. (cruzime, ferocitate).crî́ncen, -ă adj. (vsl. kroncenyĭ [dedus din rus. krúčenyĭ, înverșunat], d. krončina, holeră). Crunt, grozav, înverșunat: luptă crîncenă. Adv. În mod crîncen.