CRẤMPIȚĂ, crâmpițe, s. f. (Reg.) Încurcătură a firelor din urzeală; fig. piedică, obstacol. – Cf. crâmpei.
crâmpiță, crâmpițe, s.f. (reg.) 1. încurcătură la rost în firele cu care se urzește sau se țese; încâlcitură, nod. 2. (fig.) piedică, obstacol, greutate, opăceală. 3. greșeală, sminteală; vițiu, defect, cusur. 4. încurcătură, neînțelegere, bucluc, necaz, ceartă, belea, boacănă; pricină, cauză.
crâmpiță s. f., g.-d. art. crâmpiței; pl. crâmpițe
crî́mpiță f., pl. e (ca și crîmpeĭ). Ban. Cocleț (greșeală la năvădit). Fig. Încurcătură, belea, obstacul.