COTROPITÓR, -OÁRE, cotropitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană, putere, stat) care cotropește; invadator, năvălitor. 2. Adj. Fig. Copleșitor; foarte mare, imens. – Cotropi + suf. -tor.
COTROPITÓR adj., s. v. agresor.
Cotropitor ≠ eliberator
cotropitór adj. m., s. m. (sil. -tro-), pl. cotropitóri; f. sg. și pl. cotropitoáre
COTROPITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care cotropește; năvălitor; inva-dator. /a cotropi + suf. ~tor