COTCODĂCÍ, cotcodăcesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre găini; la pers. 3) A scoate sunetele caracteristice speciei (după ce au ouat); a cotcorozi. 2. Intranz. și tranz. Fig. (Despre oameni) A vorbi fără rost; a trăncăni, a pălăvrăgi. – Din cotcodac.
COTCODĂCÍ vb. (reg.) a cotcorozi, a cotcozi. (Găina ~.)
COTCODĂCÍ vb. v. flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.
cotcodăcí vb., ind. prez. 3 sg. cotcodăcéște, imperf. 3 sg. cotcodăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. cotcodăceáscă
A COTCODĂCÍ ~ésc intranz. 1) (despre găini) A scoate sunete caracteristice speciei (după ce s-au ouat); a face „cotcodac-cotcodac”. 2) fig. (despre persoane) A vorbi mult și fără rost; a pălăvrăgi; a trăncăni; a flecări. /Din cotcodac
cotcodăcésc, a -í v. intr. (d. cotcodac și rudă cu vsl. sîrb. kokodakati, bg. kudkudákam, rus. kudákatĭ, rut. kudkudákati, ceh. kotkodákati; ung. kotkodácsolni și kokodácsolni; germ. gackern ș. a.). Fac „cotcodac”: găina cotcodăcește. Fig. Iron. Fac gură mereŭ, tot protestez: baba cotcodăcea. – Și cotcorogesc (Munt.).