CORSÁR, corsari, s. m. (În trecut) Corabie înarmată aflată în proprietatea particulară a unei persoane, care, cu învoirea guvernului, ataca și jefuia vasele inamice. ♦ Comandant al unei astfel de corăbii; p. ext. pirat, hoț de mare. – Din it. corsaro, fr. corsaire.CORSÁR s.m. Navă particulară înarmată, care, cu învoirea guvernului său, atacă navele inamice; comandant al unei astfel de nave. ♦ (P. ext.) Pirat. [Cf. it. corsaro, fr. corsaire].CORSÁR s. m. navă particulară înarmată, care, cu învoirea guvernului său, ataca navele inamice; comandant al unei astfel de nave; (p. ext.) pirat. ( it. corsaro
, fr. corsaire)CORSÁR s. v. pirat.corsár (corsári), s. m. – Pirat. – Var. (înv.) cursariu. It. corsaro, fr. corsaire, și înainte (sec. XVIII) din ngr. ϰουρσάρις.corsár s. m., pl. corsáricorsár m. (fr. corsaire, d. it. corsaro, d. corsa, cursă, alergătură. V. cursier și hînsar). Pirat, hoț de mare saŭ de fluviŭ.CORSÁR ~i m. 1) Căpitan al unei nave particulare care, fiind autorizat de guvern, jefuia și captura navele ce aparțineau altor state. 2) Hoț de mare; pirat. /it. corsaro, fr. corsaire /fr. corset