CORELÁ, corelez, vb. I. Tranz. și refl. A face să fie sau a fi în corelație. – Din corelație.CORELÁ vb. I. tr. A pune în corelație cu ceva. [ corelație].CORELÁ vb. tr., refl. a (se) pune în corelație. ( fr. correler
)corelá vb., ind. prez. 1 sg. coreléz, 3 sg. și pl. coreleázăA CORELÁ ~éz 1. tranz. A pune în corelație; a face să fie în legătură reciprocă. 2. intranz. A fi în corelație; a se afla în legătură reciprocă. /Din corelație