CORDÚN s.n. v. cordon. cordún n., pl. urĭ și e (rus. rut. kordón, pop. -ún, pol. kordon, d. fr. cordon. V. cordon). Cordon, șir de posturĭ militare (ca la hotare). Gherită soldățească. Numele popular al Bucovineĭ (despărțită de Moldova pintr´un [!] cordon de la 1775 pînă la 1918). – Și cordună,
pl. e, cordon militar (Munt. vest). – La Beld. (2286, 2770 și 3107) Cordon, Bucovina.CORDUN, com. în jud. Neamț; 7.349 loc. (1991).