CORDÉNCI, cordenciuri, s. n. (Pop.) 1. Piesă componentă a războiului de țesut, constând dintr-o scândurică lungă cu crestături pe o margine, care oprește sulurile să dea înapoi; cripalcă, piedică. 2. Limba meliței. – Cf. coardă.CORDÉNCI s. (TEHN.) cățel, (reg.) cripalcă, piedică, proptar, răzuș, scară, scaun, tocălie. (~ la războiul de țesut.)CORDÉNCI s. v. bârsă, cuțit, limbă.cordénci s. n., art. cordénciul; pl. cordénciuriCORDÉNCI ~uri n. pop. 1) (la războiul de țesut) Bucată alungită de lemn, cu crestături pe una din margini, care împiedică răsucirea sulurilor în sens opus. 2) (la meliță)
Piesă (zimțată) cu care se rup tulpinele de cânepă. /coardă + suf. ~enci