cordá, pers. 3 sg. coárdă, vb. I refl. (reg.; despre lemnele din stivă) a cădea grămadă.
STARE SULLA CORDA (lat.) a sta pe frânghie – A se afla într-o situație nesigură.
SURSUM CORDA! (lat.) sus inimile! – „Plângerile lui Ieremia”, 3, 41. Ulterior, formulă în liturghia catolică. În genere, îndemn la sentimente înălțătoare și acțiuni mari.