COPOSESIÚNE, coposesiuni, s. f. Posesiune în comun a unui lucru. [Pr.: -si-u-] – Din fr. copossession.COPOSESIÚNE s.f. (Jur.) Posesiune în comun a unui lucru. [Cf. fr. copossession
].COPOSESIÚNE s. f. posesiunea în comun a unui lucru. ( fr. copossession)coposesiúne s. f. → posesiune