COPILÍT s. n. Faptul de a copili. – V. copili.COPILÍT s. (AGRIC.) copilire, plivit, (rar) pliveală, (înv. și reg.) plevilă. (~ul viței de vie.)copilít s. n.COPILÍ, copilesc, vb. I. Tranz. A tăia lăstarii secundari, nepurtători de rod; a curăța de copili2. – Din copil2.A COPILÍ ~ésc tranz. (plante) A curăța de copileți. /Din copil
COPILÍ vb. (AGRIC.) a plivi, (reg.) a pui. (~ de lăstari o plantă de cultură.)COPILÍ vb. v. a****a.copilí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. copilésc, imperf. 3 sg. copileá; conj. prez. 3 sg. și pl. copileáscăcopilésc v. tr. (d. cópil, copileț). Zmulg copilețiĭ din prejuru [!] păpușoilor.