COPERTÍNĂ, copertine, s. f. Element de construcție cu suprafață plană, care acoperă de obicei intrarea într-o clădire. – Din it. copertina.
COPERTÍNĂ s.f. 1. Copertă (de carte, de caiet); (p. ext.) acoperitoare. 2. (Constr.) Element de construcție cu suprafață plană, care acoperă de obicei o ieșire. [ it. copertina].
COPERTÍNĂ s. f. element de construcție cu suprafață plană, care acoperă de obicei o ieșire. ( it. copertina)
copertínă s. f., g.-d. art. copertínei; pl. copertíne