COOPERÁȚIE, s. f. 1. Cooperare. 2. Asociere, uniune de persoane în întreprinderi cooperatiste (de producție, de consum, de desfacere, de credit, prestări de servicii etc.). – Din fr. coopération, rus. kooperațiia.
COOPERÁȚIE s.f. 1. Formă de organizare a muncii în care mai multe persoane participă în comun la același proces de muncă sau la diverse procese ale muncii legate între ele. ♦ (În orânduirea socialistă) Asociere a oamenilor muncii în întreprinderi cooperatiste de producție sau de aprovizionare și desfacere. 2. Cooperare. [Gen. -iei, var. cooperațiune s.f. / cf. fr. coopération, it. cooperazione].
COOPERÁȚIE s. f. 1. cooperare. ◊ formă de organizare a muncii în care mai multe persoane participă în comun, cu mijloace de producție proprii, la același proces de muncă sau la diverse procese ale muncii legate între ele. 2. sistemul cooperativelor dintr-un anumit domeniu de activitate. ( fr. coopération)
COOPERÁȚIE s. v. colaborare.
cooperáție s. f. (sil. co-o-) → operație
COOPERÁȚIE ~i f. Formă de organizare colectivă a muncii; sistem cooperativ. [Art. cooperația; G.-D. cooperației; Sil. -ți-e] /fr. coopération
cooperațiúne f. (lat. cooperátio, -ónis). Acțiunea de a coopera. – Și -áție și -are.