CONVICȚIÚNE, convicțiuni, s. f. (Livr.) Convingere. [Pr.: -ți-u- – Var.: convícție s. f.] – Din fr. conviction, lat. convictio, -onis.CONVICȚIÚNE s.f. (Rar) Convingere. [Pl. -ni, var. convicție s.f. / cf. lat. convictio, fr. conviction].CONVICȚIÚNE s. f. (livr.) convingere. ( fr. conviction, lat. convictio)CONVICȚIÚNE s. v. certitudine, concepție, convingere, credință, gând, idee, încredințare, judecată, opinie, orientare, părere, principiu, sentiment, siguranță, vedere, viziune.convicțiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. convicțiúnii;
pl. convicțiúniconvicțiúne f. (lat. convíctio, -ónis. V. conving, victorie). Convingere. – Și -ícție.