CONTORSIONÁRE, contorsionări, s. f. Acțiunea de a (se) contorsiona și rezultatul ei; contorsiune. [Pr.: -si-o-] – V. contorsiona.
CONTORSIONÁRE s.f. Acțiunea de a (se) contorsiona și rezultatul ei; contorsiune. [Pron. -si-o-. / contorsiona].
contorsionáre s. f. (sil. -si-o-), g.-d. art. contorsionării; pl. contorsionări
CONTORSIONÁ, contorsionez, vb. I. Refl. și tranz. (Adesea fig.) A face sau a provoca una sau mai multe contorsiuni. [Pr.: -si-o-] – Din fr. contorsionner.
A CONTORSIONÁ ~éz tranz. A face să se contorsioneze. [Sil. -si-o-] /fr. contor-sionner
A SE CONTORSIONÁ se ~eáză intranz. (despre articulații, părți ale corpului) A contracta o contorsiune. [Sil. -si-o-] /fr. contorsionner
CONTORSIONÁ vb. I. tr., refl. A provoca sau a face contorsiuni. [Pron. -si-o-. / fr. contorsionner].
CONTORSIONÁ vb. tr., refl. a face contorsiuni, crispații. (fig.) atitudine forțată, mișcări dezordonate. ( fr. contorsionner)
CONTORSIONÁ vb. a (se) răsuci, a (se) suci, (rar) a (se) torsiona. (A-și ~ corpul.)
contorsioná vb. (sil. -si-o-), ind. prez. 1 sg. contorsionéz, 3 sg. și pl. contorsioneáză