CONTÍNUU, -UĂ, continui, -ue, adj. Care are loc fără întrerupere, care se prelungește fără pauză; neîntrerupt, neîncetat, necurmat. ◊ Curent continuu = curent electric care are un singur sens. ♦ (Lingv.; despre consoane; și substantivat, f.) Constrictiv. [Pr.: -nu-u] – Din fr. continu, lat. continuus.
CONTÍNUU, -UĂ adj. Neîntrerupt, neîncetat. ◊ (Fiz.) Curent continuu = curent electric care are un singur sens; (mat.) funcție continuă = funcție care, la o variație mică a variabilelor sale, prezintă o variație foarte mică. ♦ (Lingv.) Constrictiv. [Pron. -nu-u, pl. -ui, -ue. / cf. fr. continu, it. continue, lat. continuus].
CONTÍNUU, -UĂ adj. 1. neîntrerupt, neîncetat. ◊ (fig.) curent continuu = curent electric care are un singur sens; (mat.) funcție continuă = funcție care prezintă continuitate (2). 2. (lingv.) constrictiv. ( fr. continu, lat. continuus)
CONTÍNUU adj., adv. 1. adj. etern, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, nesfârșit, permanent, perpetuu, veșnic, (înv. și reg.) mereu, (reg.) necunten, (înv.) neîncontenit, neprecurmat, nesăvârșit, pururelnic. (O luptă ~ între contrarii.) 2. adj. v. susținut. 3. adv. încontinuu, întruna, mereu, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, neobosit, neostenit, permanent, pururi, veșnic, (înv. și reg.) nepristan, (reg.) hojma, necunten, (înv.) neapărat, nelipsit. (Se mișcă ~.) 4. adv. v. întotdeauna. 5. adj. v. constrictiv.
Continuu ≠ discontinuu, întrerupt, necontinuu, incontinuu, intermitent
contínuu (contínuă), adj. – Care are loc fără întrerupere, neîntrerupt, neîncetat. Lat. continuus (sec. XIX). – Der. continua, vb., din lat. continuare, fr. continuer; continuator, adj.; continuație, s. f., sec. XVIII, din lat. continuatio; continuitate, s. f., din fr.
contínuu adj. m. (sil. -nu-u), pl. contínui; f. sg. contínuă (sil. -nu-ă), pl. contínue (sil. -nu-e)
2) contínuŭ, a -á v. tr. v. tr. (lat. continuo, -áre). Duc în ainte [!] ceĭa ce am început: a continua un zid, o carte, un războĭ.
1) contínuŭ, -ă adj. (lat. continuus, d. con-tinere, a ține, a conține). În șir, neîntrerupt: ploĭ continue. Gram. Spirant. Adv. Mereŭ: ploŭă continuŭ. – Fals inc-.
CONTINUÁ, contínuu, vb. I. A urma, a nu înceta; a merge înainte, a (se) prelungi. ♦ Tranz. A duce mai departe un lucru început. [Pr.: -nu-a] – Din fr. continuer, lat. continuare.
A CONTINUÁ contínuu 1. intranz. 1) (despre acțiuni, fenomene etc.) A se desfășura înainte (în timp); a ține; a dura; a se prelungi. Ploaia continuă. 2) (despre localități, lanuri, drumuri etc.) A se întinde mai departe; a se prelungi. 2. tranz. 1) (acțiuni începute) A duce mai departe. 2) (linii, rute) A lungi în spațiu; a prelungi. [Sil. -nu-a] /fr. continuer, lat. continuare
CONTÍNUU contínuă (contínui, contínue) 1) Care se produce fără întrerupere; neîntrerupt; neîncetat; persistent. Mișcare continuă. Efort continuu. 2) Care se prelungește fără întrerupere; constituit din părți neseparate. Linie continuă. Funcție continuă. /fr. continu, lat. continuus
CONTINUÁ vb. I. intr. A urma, a merge înainte; a se prelungi. ♦ tr. A duce mai departe (ceva început). [Pron. -nu-a, p.i. contínuu, 2 -ui. / fr. continuer, it., lat. continuare].
CONTINUÁ vb. I. intr., refl. a urma pe cineva, a merge înainte; a se prelungi. II. tr. a duce mai departe ceva început. ( fr. continuer, lat. continuare)
CONTINUÁ vb. 1. (local) a (se) întinde, a (se) lungi, a (se) prelungi. (Drumul ~ până în pădure.) 2. (temporal) a (se) întinde, a (se) lungi, a (se) prelungi, a ține. (Petrecerea a ~t și după miezul nopții.) 3. v. persista. 4. a relua, a urma. (Și-a ~ drumul.)
A continua ≠ a înceta, a se opri
continuá vb. (sil. -nu-a), ind. prez. 1 sg. contínui (sil. -nui), 2 sg. contínui, 3 sg. contínuă (sil. -nu-ă), 1 pl. contínuăm; conj. prez. 3 sg. și pl. contínue (sil. -nu-e); ger. continuând (sil. -nu-ând)
CONTÍNUU, -UĂ (‹ fr., lat.) adj., adv. (Care are loc) fără întrerupere, (care se petrece) neîncetat. ◊ Curent (electric) c. = curent electric al cărui sens nu variază în timp, iar intensitatea rămâne aproximativ egală. (MAT.) Funcție c. într-un punct = funcție ce are limită în acel punct și limita este egală cu valoarea funcției în acel punct. Funcție c. pe o mulțime = funcție continuă în fiecare element al mulțimii. ♦ (LINGV.) Constrictiv.