CONTINÉNT2, -Ă, continenți, -te, adj. (Rar) Care trăiește în continență; abstinent, cast. – Din fr. continent.
CONTINÉNT1, continente, s. n. Diviziune geografică alcătuită dintr-o întindere mare de uscat, mărginită, total sau parțial, de mări și de oceane, cuprinzând și unele insule sau arhipelaguri vecine. – Din fr. continent, lat. continens, -ntis.
CONTINÉNT, -Ă adj. (Rar) Care trăiește în continență; stăpânit; cast. [ fr. continent, cf. lat. continens – care se stăpânește].
CONTINÉNT s.n. Întindere vastă de pământ, mărginită de mări și de oceane. [ fr. continent, cf. it. continente, lat. continens].
CONTINÉNT2, -Ă adj. care trăiește în continență; abstinent. ( fr. continent)
CONTINÉNT1 s. n. întindere vastă de uscat, mărginită de mări sau de oceane. ( fr. continent, lat. continens)
CONTINÉNT s. (GEOGR.) masă continentală.
continént s. n., pl. continénte
continént n., pl. e (lat. cóntinens, -éntis, neîntrerupt, unit, d. tenere, a ținea [!]). Întindere foarte mare de pămînt maĭ mare de cît insula. Continentu vechĭ, Europa, Asia și Africa. Continentu noŭ, America (saŭ și Oceania, maĭ ales Australia).
CONTINÉNT ~e n. Suprafață vastă de pământ limitată total sau parțial de mări sau de oceane. /fr. continent, lat. continens, ~ntis
CONTINÉNT (‹ fr., lat.) s. n. Vastă întindere de uscat înconjurată total sau aproape total de oceane sau de mări, cuprinzînd și unele insule sau arhipelaguri vecine. În epoca geologică actuală există șanse continente: Europa, Asia, America de Nord și de Sud, Africa, Antarctica, Australia și Oceania. Formează învelișul uscatului, totalizînd 27% din supr. totală a Pămîntului.