CONSULÁT, consulate, s. n. 1. (În republica romană) Perioada de guvernare a unui consul (1). 2. Reprezentanță a unui stat în alt stat, condusă de un consul (2); (concr.) clădirea în care sunt instalate birourile acestui serviciu. – Din fr. consulat, lat. consulatus.CONSULÁT s.n. 1. Perioadă de guvernare a unui consul în vechea Romă. ♦ Guvernământ consular al Republicii Franceze între 1799 și 1804. 2. Demnitatea și funcția de consul; (concr.) reședința unui consul. [Cf. lat. consulatus, fr. consulat, germ. Konsulat].CONSULÁT s. n. 1. (în Roma antică) perioadă de guvernare a unui consul (1). ◊ guvernare consulară a Republicii Franceze între 1799 și 1804. 2. reprezentanță diplomatică a unui stat în alt stat, inferioară ambasadei; sediul reprezentanței. ( fr. consulat,
lat. consulatus)consulát s. n., pl. consuláteconsulát n., pl. e (lat. consulatus). Demnitatea de consul. Durata eĭ. Cancelaria unuĭ consul. Guvernu consular stabilit în Francia de constituțiunea anuluĭ VIII.CONSULÁT ~e n. 1) Funcția de consul. 2) Durată cât cineva ocupă această funcție. 3) Reprezentanță permanentă, prezidată de un consul. 4) Sediul acestei reprezentanțe. /fr. consulat, lat. consulatus