CONSTITUTÍV, -Ă, constitutivi, -e, adj. Care intră în compunerea unui lucru, care reprezintă un element esențial din structura lui; alcătuitor. – Din fr. constitutif.
CONSTITUTÍV, -Ă adj. Care intră în componența unui lucru, care reprezintă un element esențial în structura lui. [ fr. constitutif].
CONSTITUTÍV, -Ă adj. care intră în componența unui lucru, care reprezintă un element esențial în structura lui; constituent. ( fr. constitutif)
CONSTITUTÍV adj. 1. v. component. 2. integrant. (Parte ~ din ceva.)
constitutív adj. m., pl. constitutívi; f. sg. constitutívă, pl. constitutíve
constitutív, -ă adj. (d. lat. constitus, constituit, cu sufixu -iv; fr. -tif). Care servește la constituirea unuĭ lucru: părțile constitutive ale unuĭ lucru.
CONSTITUTÍV ~ă (~i, ~e) Care constituie un întreg. Elemente ~e. fr. constitutif