CONSTERNÁRE, consternări, s. f. Faptul de a consterna; uimire, nedumerire amestecată cu mâhnire și cu indignare; surpriză neplăcută, stupoare, consternație. – V. consterna.CONSTERNÁRE s.f. Încremenire, nedumerire; surpriză neplăcută; consternație. [ consterna].CONSTERNÁRE s. v. uimire.consternáre s. f., g.-d. art. consternării; pl. consternăriCONSTERNÁ, consternez, vb. I. Tranz. A provoca cuiva uimire, nedumerire amestecată cu mâhnire și cu indignare. – Din fr. consterner, lat. consternare.A CONSTERNÁ ~éz tranz. (persoane) A uimi brusc, provocând mâhnire, amestecată cu indignare. /fr. consterner, lat. consternareCONSTERNÁ vb. I. tr. A provoca cuiva nedumerire și mâhnire; a surprinde, a nedumeri. [ fr. consterner
, cf. lat. consternare].CONSTERNÁ vb. tr. a provoca cuiva nedumerire și mâhnire; a surprinde. ( fr. consterner, lat. consternare)CONSTERNÁ vb. v. uimi.consterná vb., ind. prez. 1 sg. consternéz, 3 sg. consterneázăconstérn și -éz, a -á v. tr. (lat. consternáre, a înspăimînta, d. con-stérnere, a răsturna, a așterne; fr. consterner. V. strat). Întristez adînc: a rămas consternat auzind ce s´a întîmplat.consternațiúne f. (lat. consternatio). Întristare adîncă. – Și -áție, dar ob. -áre.