CONSOLATÓR, -OÁRE, consolatori, -oare, adj. (Și subst.) Care consolează; consolant. – Din fr. consolateur.
CONSOLATÓR, -OÁRE adj. Consolant. [Cf. fr. consolateur].
CONSOLATÓR, -OÁRE adj. care consolează; consolant. ( fr. consolateur)
CONSOLATÓR adj. alinător, mângâietor, (rar) consolant, (înv.) mângâios. (O vorbă ~oare.)
consolatór adj. m., pl. consolatóri; f. sg. și pl. consolatoáre
CONSOLATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care consolează; capabil să consoleze; consolant; calmant. /fr. consolateur