CONSOLÁȚIE, consolații, s. f. (Înv.) Consolare. [Var.: consolațiúne s. f.] – Din fr. consolation, lat. consolatio, -onis.
CONSOLÁȚIE s.f. Consolare. [Gen. -iei, var. consolațiune s.f. / cf. fr. consolation, lat. consolatio].
CONSOLÁȚIE s. v. alinare, consolare, îmbăr-bătare, încurajare, mângâiere.
consoláție s. f. (sil. -ți-e), art. consoláția (sil. -ți-a), g.-d. art. consoláției; pl. consoláții, art. consoláțiile (sil. -ți-i-)
consolațiúne f. (lat. consolátio, -ónis). Mîngîĭere, alinarea întristăriĭ: freamătu plopilor e consolațiunea mea. Cuvîntare consolatoare. – Și -áție.