CONSOLÁRE, consolări, s. f. Acțiunea de a (se) consola și rezultatul ei; mângâiere, împăcare, alinare (sufletească), consolație. – V. consola.CONSOLÁRE s.f. Acțiunea de a (se) consola și rezultatul ei; mângâiere, împăcare, alinare, consolație. [ consola].CONSOLÁRE s. alinare, îmbărbătare, încurajare, mângâiere, (înv.) consolație, parigorie, (fig.) balsam, refugiu. (Și-a găsit ~ în muncă.)consoláre s. f., g.-d. art. consolării; pl. consolăriCONSOLÁ, consolez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) alina, a(-și) ușura durerea, necazul, întristarea; a (se) mângâia (sufletește). – Din fr. consoler, lat. consolare.A CONSOLÁ ~éz tranz. A face să se consoleze. /fr. consoler, lat. consolariA SE CONSOLÁ mă ~éz intranz.
A-și alina o durere sufletească; a se mângâia sufletește. /fr. se consoler, lat. consolariCONSOLÁ vb. I. tr., refl. A(-și) alina, a(-și) mângâia durerea, necazul etc. [ fr. consoler, cf. it. consolare, lat. consolari].CONSOLÁ vb. tr., refl. a(-și) alina, a(-și) mângâia durerea, necazul, întristarea. ( fr. consoler, lat. consolari)CONSOLÁ vb. a (se) alina, a (se) îmbărbăta, a (se) încuraja, a (se) mângâia, (grecism înv.) a (se) parigorisi. (Încerca să-l ~ pentru pierderea suferită.)consolá vb., ind. prez. 1 sg. consoléz, 3 sg. și pl. consoleázăconsoléz v. tr. (lat. consólor, -ári). Mîngîĭ, alin tristeța [!]. V. refl. Mă consolez cu chitara.