CONSOLÁRE, consolări, s. f. Acțiunea de a (se) consola și rezultatul ei; mângâiere, împăcare, alinare (sufletească), consolație. – V. consola.
CONSOLÁRE s.f. Acțiunea de a (se) consola și rezultatul ei; mângâiere, împăcare, alinare, consolație. [ consola].
CONSOLÁRE s. alinare, îmbărbătare, încurajare, mângâiere, (înv.) consolație, parigorie, (fig.) balsam, refugiu. (Și-a găsit ~ în muncă.)
consoláre s. f., g.-d. art. consolării; pl. consolări
CONSOLÁ, consolez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) alina, a(-și) ușura durerea, necazul, întristarea; a (se) mângâia (sufletește). – Din fr. consoler, lat. consolare.
A CONSOLÁ ~éz tranz. A face să se consoleze. /fr. consoler, lat. consolari
A SE CONSOLÁ mă ~éz intranz. A-și alina o durere sufletească; a se mângâia sufletește. /fr. se consoler, lat. consolari
CONSOLÁ vb. I. tr., refl. A(-și) alina, a(-și) mângâia durerea, necazul etc. [ fr. consoler, cf. it. consolare, lat. consolari].
CONSOLÁ vb. tr., refl. a(-și) alina, a(-și) mângâia durerea, necazul, întristarea. ( fr. consoler, lat. consolari)
CONSOLÁ vb. a (se) alina, a (se) îmbărbăta, a (se) încuraja, a (se) mângâia, (grecism înv.) a (se) parigorisi. (Încerca să-l ~ pentru pierderea suferită.)
consolá vb., ind. prez. 1 sg. consoléz, 3 sg. și pl. consoleáză
consoléz v. tr. (lat. consólor, -ári). Mîngîĭ, alin tristeța [!]. V. refl. Mă consolez cu chitara.