CONLUCRĂTOR

CONLUCRĂTOR

CONLUCRĂTOR

CONLUCRĂTÓR, -OÁRE, conlucrători, -oare, s. m. și f. (Înv.) Colaborator. – Conlucra + suf. -ător.
CONLUCRĂTÓR s. v. colaborator.
conlucrătór s. m. (sil. -cră-), pl. conlucrătóri
CONLUCRĂTÓR ~óri m. înv. Fiecare dintre două sau mai multe persoane care lucrează împreună considerate în raport una față de alta; colaborator. /a conlucra + suf. ~ător
conlucrătoáre s. f. (sil. -cră-), g.-d. art. conlucrătoárei; pl. conlucrătoáre