CONFRUNTÁRE, confruntări, s. f. Acțiunea de a confrunta și rezultatul ei; comparare. – V. confrunta.CONFRUNTÁRE s.f. Acțiunea de a confrunta și rezultatul ei; comparare; confruntație. ♦ (Spec.; jur.) Punere față în față a mai multor persoane pentru a verifica concordanța spuselor lor. [ confrunta].CONFRUNTÁRE s. v. comparație.confruntáre s. f., g.-d. art. confruntării; pl. confruntăriCONFRUNTÁ, confrúnt, vb. I. Tranz. 1. A pune față în față două sau mai multe persoane pentru a verifica adevărul spuselor lor. 2. A pune față în față obiecte, opere, fenomene etc., pentru a le verifica sau a le compara. 3. Refl. A putea face față unei situații, probleme etc. (deosebit de) dificile. – Din fr. confronter.A CONFRUNTÁ confrúnt tranz. 1) (ființe, obiecte, fenomene) A examina simultan sau succesiv pentru a stabili similitudinile și diferențele; a compara. 2) jur. (martori) A interoga concomitent pentru a verifica autenticitatea declarațiilor. /fr. confronter, lat. confruntareA SE CONFRUNTÁ mă confrúnt intranz. A se afla în fața unei situații sau probleme dificile. /fr. se confronter, lat. confruntareCONFRUNTÁ vb. I. tr. A pune față în față (mai multe opere, acte, obiecte, fenomene etc.) pentru a (le) verifica sau a (le) compara. ♦ (Jur.
) A pune față în față două sau mai multe persoane pentru a verifica concordanța celor spuse de ele. [P.i. confrúnt. / cf. fr. confronter, it., lat.med. confrontare con – cu, frons – frunte].CONFRUNTÁ vb. I. tr. 1. (jur.) a pune față în față mărturii, acuzații pentru a controla concordanța celor declarate. 2. a pune față în față (opere, acte, obiecte) pentru a (le) verifica sau a (le) compara. II. refl. a avea de făcut față, de găsit o soluție unei probleme, unei dificultăți. ( fr. confronter, lat. confrontare)CONFRUNTÁ vb. 1. v. compara. 2. v. întâlni.confruntá (-t, -át), vb. – 1. A pune față în față pentru a verifica adevărul. – 2. A verifica, a compara. Fr. confronter, asimilat la frunte.confruntá vb., ind. prez. 1 sg. confrúnt, 3 sg. și pl. confrúntăconfrúnt, a -á v. tr. (d. con- și frunte, după fr. con-fronter. V. în-frunt, a-front). Jur. Pun marturiĭ [!] în prezența acuzatuluĭ. Compar: a confrunta scriiturile.