CONCURÁ, concurez, vb. I. 1. Intranz. A participa la un concurs. 2. Intranz. A tinde spre același rezultat, a duce spre același scop. 3. Intranz., refl. și tranz. A (se) lupta pentru întâietate în comerț; a(-și) face concurență. – Din fr. concourir, lat. concurrere.CONCURÁ vb. I. 1. intr. A participa la o competiție, la un concurs. 2. intr. A tinde spre același rezultat. 3. intr., refl., tr. A(-și) face concurență în comerț. [P.i., 3,6 -ură, -ează. / lat. concurrere, cf. fr. concourir, concurrencer].CONCURÁ vb. I. intr. 1. a participa la un concurs. 2. a tinde spre același rezultat. II. intr., refl., tr. a(-și) face concurență în comerț. ( fr. concourir, lat. concurrere)CONCURÁ vb. 1. v. candida. 2. a rivaliza. (Cultura noastră o poate concura pe cea străină.)concurá (-réz, -át), vb. – 1. A coincide. – 2. A participa la un concurs. – 3. A-și face concurență. Var. (înv.) concurge. Lat. concurrere, fr. concourir; var. a fost asimilată artificial, cu a curge. – Der. concurent, s. m.; concurență, s. f.; concurs, s. n., din fr.
concours.concurá vb. (a tinde spre), ind. prez. 3 sg. și pl. concúră; conj. prez. 3 sg. și pl. concúre; (a participa la un concurs, a face concurență) ind. prez. 1 sg. concuréz, 3 sg. și pl. concureáză; conj. prez. 3 sg. și pl. concurézeA CONCURÁ ~éz 1. intranz. 1) A participa la un concurs; a lua parte la o competiție. 2) A tinde spre același rezultat. 3) A fi în concurență. 4) A lupta pentru întâietate; a se întrece. 2. tranz. (persoane, întreprinderi etc.) A întrece în concurență. /fr. concourir, lat. concurrereA SE CONCURÁ mă ~éz intranz. A se lupta (unul cu altul), făcând concurență. /fr. concourir, lat. concurrereconcúr și -éz, a -á v. intr. (lat. concúrrere, d. con-, împreună, și cúrrere, a alerga. Fr. concourir, intr., și concurrencer, tr. V. curg, curs, curent, discurs, recurs). Cooperez: a concura la succesu uneĭ afacerĭ. Îs în concurență, mă ĭaŭ la întrecere: a concura pentru un loc, pentru un premiŭ. V. tr. Com. Caut să întrec pe cineva vînzînd maĭ mult: nu-l poate concura nimenĭ.