CONCÍLIU, concilii, s. n. Adunare a reprezentanților înaltului cler catolic dintr-o provincie, dintr-o țară sau din întreaga lume, în care se iau hotărâri cu privire la chestiuni de dogmă, de morală sau de disciplină bisericească; sobor, sinod. – Din lat. concilium.
CONCÍLIU s.n. Adunare de prelați în care se decide asupra unor chestiuni de dogmă, de morală etc.; sinod. [Pron. -liu. / lat. concilium, cf. it. concilio].
CONCÍLIU s. n. adunare de prelați catolici în care se decide asupra unor chestiuni de dogmă, morală etc.; sinod. (lat. concilium)
CONCÍLIU s. v. sinod.
concíliu s. n. [-liu pron. -lĩu], art. concíliul; pl. concílii, art. concíliile (sil. -li-i-)
conciliŭ n. (lat. concilium). Sobor, adunare de episcopĭ și de alțĭ teologĭ ca să discute chestiunĭ religioase. Conciliŭ ecumenic, al tuturor episcopilor.
CONCÍLIU ~i n. For suprem al bisericii catolice, care rezolvă probleme de dogmă și de morală. [Sil. -ci-liu] /lat. concilium
CONCÍLIU (‹ lat. concilium) s. n. Adunare de preoți catolici convocată pentru a hotărî în chestiuni de dogmă, morală și disciplină bisericească. ◊ C. ecumenic = c. la care sînt convocați toți episcopii Bisericii catolice, prezidat de papă. Biserica catolică recunoaște 21 de c.e., în timp ce Biserica ortodoxă nu acceptă decît primele șapte c.e. ◊ C. local = c. reunind episcopii unei țări (c. național) sau ai unei regiuni ecleziastice (c. provincial) pentru a hotărî în probleme privind clerul din țara sau regiunea respectivă. V. sinod; sobor.