CONCILIATORÍSM s. n. Atitudine, acțiune conciliatoare. ♦ Împăciuitorism. [Pr.: -li-a-] – Conciliator + suf. -ism.
CONCILIATORÍSM n. rar Atitudine conciliatoare; împăciuitorism. [Sil. -li-a-] /con-ciliator + suf. ~ism
CONCILIATORÍSM s.n. Atitudine, acțiune conciliatoare; împăciuitorism, oportunism. [Pron. -li-a-. / it. conciliatorismo].
CONCILIATORÍSM s. n. atitudine, acțiune conciliatoare. ◊ împăciuitorism. (it. conciliatorismo)
CONCILIATORÍSM s. v. împăciuitorism.
conciliatorísm s. n. (sil. -li-a-)